O viziune comună
Instituțiile, comunitățile, specialiștii și investitorii lucrează în aceeași direcție.
Un cadru comun pentru ca proiectele, investițiile și deciziile despre râu să se adune într-o transformare coerentă, de la Lacul Morii până la Popești-Leordeni.
Un masterplan este un cadru strategic pe termen lung, care stabilește direcția, principiile și prioritățile de intervenție pentru o zonă întinsă a orașului, dincolo de ciclul electoral sau de bugetul unei singure administrații. Rolul lui este să pună de acord autorități publice, investitori, comunități și specialiști în jurul unei viziuni comune. Astfel, intervențiile realizate an de an, de instituții diferite și cu finanțări diferite, se adună într-un întreg coerent, în loc să rămână soluții punctuale, contradictorii sau anulate una de alta.
Pentru Dâmbovița, nevoia este cu atât mai clară cu cât râul traversează orașul pe zeci de kilometri, prin zone cu identități, presiuni și potențiale diferite: de la caracterul recreativ și natural al Lacului Morii, la miza culturală a zonei Cotroceni–Grădina Botanică, la complexitatea Pieței Unirii ca nod metropolitan de transport și până la caracterul periurban din zona Popești-Leordeni.
Fără un document director care să lege aceste tronsoane într-o logică unitară, un debarcader, o pasarelă sau o amenajare de mal riscă să rămână un gest izolat. Masterplanul transformă proiectele punctuale într-o strategie funcțională de regenerare ecologică și urbană: stabilește unde se reduce traficul, unde se deschide accesul la apă, unde se protejează natura existentă și unde se pot dezvolta funcțiuni noi.
Instituțiile, comunitățile, specialiștii și investitorii lucrează în aceeași direcție.
Direcția rămâne valabilă dincolo de un mandat, un buget sau o singură sursă de finanțare.
Fiecare proiect public sau privat susține ansamblul, în loc să-l fragmenteze.
Fiecare tronson își păstrează identitatea, dar face parte din aceeași strategie verde-albastră.
Tema masterplanului nu a fost impusă de sus în jos. A fost construită împreună cu oamenii care cunosc cel mai bine fiecare tronson al râului: specialiști, instituții și comunități.
Atelierul a avut loc pe 26 martie 2026, în cadrul Summitului Capitalelor Europene pentru Arhitectură, Urbanism și Administrație, desfășurat la București.
Scopul lui a fost implicarea directă a specialiștilor în definirea viziunii și a principiilor directoare ale viitorului masterplan al râului, pe întregul traseu urban prin Capitală. Atelierul a reunit urbaniști, arhitecți, ingineri, sociologi, ecologiști și reprezentanți ai administrației publice.
Prima parte a oferit context și inspirație din experiențe deja parcurse. Șase prezentări au așezat pe masă concursuri de idei, intervenții planificate, percepția locuitorilor și limitele tehnice ale lucrului pe malurile Dâmboviței.
Participanții au lucrat la opt mese tematice, câte una pentru fiecare tronson al Dâmboviței. Liderul fiecărei mese a păstrat continuitatea între grupuri.
Participanții au cartografiat punctele forte, problemele și oportunitățile nevalorificate direct pe hărți aeriene, folosind post-it-uri și adnotări.
Un nou grup a transformat diagnosticul într-o perspectivă colectivă pentru următorii 10–20 de ani, formulată în cuvinte și schițe.
Viziunea a fost tradusă în principii de intervenție și acțiuni prioritare, ordonate după urgență și impact, unele cu estimări bugetare orientative.
Vederi aeriene și la nivelul străzii, hârtie de calc, post-it-uri, markere și fișe care sintetizau percepția locuitorilor. După atelier, materialele au fost fotografiate, digitalizate și transcrise, păstrând limbajul și prioritățile participanților.
Atelierul a produs un document structurat pe opt tronsoane ale râului, de la Lacul Morii până la Popești-Leordeni. Fiecare tronson a primit propriul diagnostic, propria viziune și propriile principii de intervenție.
În același timp, lucrul pe tronsoane a făcut vizibile problemele și aspirațiile comune: traficul auto care fragmentează accesul la apă, poluarea și degradarea malurilor, lipsa spațiilor verzi și a dotărilor publice și deconectarea cartierelor riverane de Dâmbovița.
Un pol metropolitan în care recreerea și peisajul natural lucrează împreună.
Legătura Grădina Botanică–Cotroceni, construită prin patrimoniu, natură și acces pietonal.
Un spațiu urban în care râul și viața publică redevin vizibile.
O zonă de tranziție care păstrează natura și conectează orașul cu teritoriul din jur.
Dâmbovița poate deveni un coridor urban viu și accesibil, cu mobilitate sustenabilă și apă redată vieții publice a orașului.
Documentul director păstrează concluziile celor opt mese de lucru, iar Decalogul sintetizează principiile comune de intervenție pentru Dâmbovița.
Documentele se deschid într-o filă nouă.