Am simțit din nou cum e să privești apa nu în grabă, ci cu atenție. Să urci într-o ambarcațiune și să lași orașul să tacă pentru o clipă. Să redescoperi că râul poate fi loc de întâlnire, de mișcare, de liniște.

Am vâslit în caiace, ne-am lăsat legănați în canotcile inspirate din viziunea lui Ivan Patzaichin, care și-a dorit ca oamenii să se apropie din nou de ape, prin mișcare simplă, comunitară, firească.

Pe mal, alături de Grupurile de Inițiativă Grupul de Iniţiativă Civică Cişmigiu și Grupul de Inițiativă Civică Parcul Izvor, am plantat împreună spațiile verzi de lângă debarcader – un gest mic, dar cu rădăcini adânci în grija pentru oraș și natură.

Timp de câteva ore, Splaiul a devenit un loc viu. Cu oameni care creează, se mișcă, se bucură, participă. Un loc în care râul nu mai era fundal, ci centrul a tot ce se întâmpla.

Un spațiu redat orașului, prin gesturi mici, colective, care au spus același lucru: apa contează.